all thieves, turn and turn again
Asculta mai multe audio Muzica

We are calling in all the ships
Every traveller please come home
And tell us all that you have seen

:x

deci acasa in sfarsit. mi-am amintit cu ocazia asta cat de nefana bucuresti sunt. nah, degeaba, odata ce ai vazut alte capitale si orase nu mai are cum sa iti placa. cel putin asta e parerea mea. dada, ok, exista si chestii frumoase acolo, dar nu cred ca mi-ar face placere sa locuiesc doar pentru ele. prea putine, pentru mine.

anyhow, nu pentru asta am apasat de dimineata butonul 'postare noua'. vreau sa fiu lame si sa ma laud si sa ma entuziasmez samd de concert. mi-am promis ca merg la The Killers de cand am aflat ca vor concerta la B'estfest si mai ales cand am citit ca va fi dupa sesiune. si nu-mi pare rau, dar deloc. mi-au auzit (aproape) toate piesele preferate, am topait ca o cretina in fata scenei, m-am bucurat de muzica in ciuda ploii torentiale, primit bezele, salivat dupa solist care in realiate e si mai sil decat imi imaginam. intr-un cuvant, a fost genial! faptul ca ne-am udat peste tot unde m-as fi putut uda, ca am asteptat in ploaie si reusim sa prindem un mijloc de transport spre casa, ca abia ne-am mai simtit picioarele dupa...toate detalii nesemnificative.

pe scurt, inca sunt :x:x:x

calatorim 1.0

imi place sa plec, asa am pentru ce sa ma pregatesc si mai ales de unde sa ma intorc. cheful vine pe parcurs, nu?! e un motiv in plus sa-mi fac manichiura, sa ma spal pe par, sa-mi incarc bateriile si sa fac muulte multe poze. e cel mai bun pretext sa ma intalnesc cu tot felul de oameni si sa aud povesti noi, dar si sa-mi scriu propriile povesti. sunt totusi instabila (sau labila, cum ar zice unii) pentru ca parca parca n-am totusi asa chef de toata nebunia, caldura, calatoritul, agitatia. poate daca as detine o treaba ca cea din poza, mi-ar fi mai usor. poate :).

pana una alta, sa avem drum bun si cale batuta, joc si voie buna.

good luck

am o dorinta. e mica si simpatica, dar mi-e frica sa vorbesc despre ea prea mult, poate nu se indeplineste. e unul dintre lucrurile alea pe care nu prea ai norocul sa le patesti, dar uneori ti se pare ca esti indeajuns de aproape inca poate poate, daca te stradui tare.... stiu ca visez cu ochii deschisi in stilul meu clasic, dar pentru asta eu tot is copil si sper.

pana una alta, ma pun sa caut hainele potrivite. nu de alta, dar daca totusi e sa fie, as vrea sa am tricoul potrivit pe mine :)

rosu-n iarba

am chef de unele schimbari, chiar pentru bebe blogul meu. un layout nou mai de vara a fost singura ideea ce mi-a venit. era de ales intre asta si unu cu mult roz si o maimuta mancand inghetata. papucii rosii au castigat. momentan.

inspiratiea vine dupa mai multe pahare de rom si tequila... dar din pacate dupa astea te loveste si somnul si daca esti ca mine, lasi scrisul pentru alte dati si te bagi sub plapuma.

m-am trezit deci cu chef de povesti, dar in acelasi timp mi-am dat seama ca as prefera sa las povestea pe alta data si sa fac si eu ce au facut deja atatia: o piesa postata si doua vorbe de parere de rau. pentru ca da, imi pare rau. asa ne-fana cum sunt, tot ii ascult cu placere piesele si tot raman masca de fiecare data cand vad cum se stia misca.

mi s-a parut cel putin fascinanta reactia unei lumi intregi la vestea ca Michael Jackson nu mai e printre noi. sa stii ca esti intr-un bar si asculti MJ si probabil in acelasi timp in alte sute si mii de localuri in orice alta tara, ca sa nu mai zic in playerele sau pe calculatoarele atator oameni, se asculta aceleasi piese care au facut istorie. fara ura sau bataie de joc pentru ciudateniile unui om care, de bine de rau, a avut un impact enorm asupra atator generatii. ma gandesc acuma la oameni ca mine, sau generatiile mai in varsta. ma gandesc si la multimea de artisti pe care de-a lungul anilor i-am auzit spunand ca au crescut pe si au fost inspirati de muzica si tot ceea ce inseamna MJ.

cum bine am citit undeva, a murit omul, dar legenda abia acum se naste...

la cules...

faza tare:

m-au tarat ai mei sus pe deal sa stau la aer, sa mai prind culoare in obraji...adica sa imi stric spatele culegand caise. foarte amuzant. dupa ce ne-am invartit pe acolo, s-au tot plans ca se fura, se fura, sa venim si maine sa culegem samd. si apoi am dat sa plecam. si aici urmeaza partea amuzanta: un nene coborand dinspre deal cu o traista plina de caise. si maica-mea ca 'domnu domnu, daa de unde le-ai cules?!'. saracu om s-o speriat bine, o bolborosit ceva cu un oarecare gheorghe (inexistent) care i-a dat voie si alte baliverne. foarte tampita faza as adauga. l-au lasat in pace, se vedea pe el ca sarmanu om. si din nou o citez pe maica-mea 'batut de soarta, isi face si el un ban...pentru bautura'. bine zis.

asa ca acuma abia astept sa urc maine iar, sa culeg si sa ma ghiftui cu caise, pentru ca-s cele mai bune si uber-dulci posibil :).